Mă întreb ce a fost până la urmă, Cât adevăr si cât a fost minciună.

Sunt zile in care ma simt mult mai increzatoare in mine decat de obicei si altele in care ma simt melancolica, fara sa imi pot da seama de ce. In general ma simt inspirata, fericita, plina de iubire, insa din cand in cand simt o stare de indoiala de moment, o stare de tristete sau de singuratate. Incerc sa ma abat de la aceste scapari caci daca stagnez intro stare de furie, in scurt timp incep sa ma simt din ce in ce mai trista, mai deconectata si mai deprimata.
De cateva zile ma gandesc la fiecare clipa ce va urma sa-si faca loc in viata mea si la statornicia sentimentelor mele pt tine. Am optat sa-ti fiu alaturi indiferent ca-mi esti departe sau ca zi de zi respiri langa mine, am vazut in tine incredere si speranta si tu mi-ai ridicat moralul atunci cand m-am lovit de probleme. Mi-ai fost alaturi si m-ai spijinit intotdeauna si in tine am gasit cel mai bun ascultator. 
E agitatie in gandurile mele si simt nevoia sa iti spun acum ca as vrea sa te pastrez langa mine cel putin inca o viata de-acum. O sa fiu langa tine asa cum ai fost si tu si o sa ma incred in toate trairile mele si de dragul amintirilor cu noi o sa conserv toata iubirea mea mea pt tine .
O sa-mi lipseasca totul,dar fiecare clipa schimba ceva ..