Haos organizat.

Gustul dezamagirii, gustul amar al vorbelor dureroase, gustul sarat al unor lacrimi ce curg pe obraji. Ma doare sa privesc in urma mea si sa nu pot vedea ceea ce mi-am dorit. In ultimul timp m-am refugiat in alte activitati ce ma rup de realitatea in care sunt prinsa zi de zi, de neintelegerile la care iau parte involuntar. Si asta este doar o incercare a rabdarii mele, a bunavointei si compasiunii pe care incerc sa o ofer neconditionat, o tentativa de distrugere a psihicului, de ruinare de sine .
Acum, nu incerc nimic altceva decat sa ma regasesc pe mine insami, sa ma cunosc si sa-mi depasesc limitele astfel incat sa nu cad prada tuturor starilor care incearca sa puna stapanire pe mine in fiecare clipa. Sunt momente in care stau pe spate in pat si privesc indelung un perete portocaliu al camerei mele fara sa realizez la ce ma gandesc, fara sa-mi pot pune ordine in idei, caci in capul meu e un haos in care adorm si ma trezesc. Dezordinea din viata mea a creat o situatie din care simt ca nu mai am scapare, insa ratiunea infloreste noi moduri de a evada si luciditatea ma impinge de la spate sa depasesc totul, sa parasesc tot ceea ce mi-a adus amaraciune si regret pana acum .
 Am ajuns pe un alt prag, mi-am dat seama ca aici sunt la rascruce, trebuie sa decid singura cum vreau sa-mi vad viata de acum incolo si ce satisfactii pot avea de pe urma propriei mele persoane . Este de abia inceputul pentru mine si trebuie sa recunosc ca imi este greu sa ma lupt cu prezentul, sa-mi schimb vechile obisnuinte si sa ma rup de putina afectiune de care am avut parte. Incerc sa ma reculeg, vreau sa aleg tot ce-i mai bun pt mine insa am nevoie de timp sa imi da seama ca nu trebuie sa mai ridic de jos ceea ce am aruncat. Trebuie sa-mi gasesc puterea launtrica pt a-mi indruma sufletul sa faca alegerile potrivite.
Slabiciunile mele sunt atuurile altora. Dar ma voi ridica si asta va marca marea schimbare pe care am initiat-o ! Dar pana atunci nu voi strica ceea ce am deja, dorindu-mi ceea ce nu am .

Atmosfera e ciudată când bei numai apă plată

E ziua in care am pierdut controlul ! Ma simt agresata de propriile mele ganduri, ipoteze false pe care mi le imaginez si nu-mi dau pace pana cand nu-mi pun perna in cap si ma afund intr-un somn adanc. Dar de cele mai multe ori, pana cand gandurile mele sa devina inofensive, las vorbirea sa mearga mai departe decat gandirea si-mi intunec si speranta, cat si adevarul.
Multe dintre inchipuirile mele merita ignorate. Dar atunci cand puritatea intentintiilor si a sufletului meu sunt ignorate, imi dau lumea cu totul peste cap. Chiar acum am nevoie de ceva tare care sa ma sustraga din starea asta in care am cazut de cateva ore. Ma simt suparata, incordata, tensionata, nelinistita, geloasa si nu am nicio dovada elocventa pentru care toate aceste sentimente s-au cuibarit in sufletul meu. Pe zi ce trece, toate sentimentele care ma incearca, ma saboteaza si-mi inabusesc gandirea.
Incerc sa ma implic in schimbarea starilor mele si stiu ca asta se rezuma numai la efortul de a constientiza unde sunt si ca e timpul sa schimb ceva ! Acum sunt intro sesiune de adulmecare a cartii lui Peggy McCol pentru ca vreau sa gasesc inlauntrul meu puterea de a merge mai departe si de a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva, sa vad realitatea asa cum se prezinta , iar atunci cand vreau sa visez, sa-mi pot picta si singura curcubee. Am potential si asta ma motiveaza. Vreau sa gandesc limpede si sa nu mai degenerez in situatii complicate, din care sa simt ca nu mai pot izbandi . Sa nu-mi mai spuna nimeni unde am gresit si unde e nevoie de mine, sa inteleg si singura ca de cele mai multe ori, incertitudinea m-a adus in fata unor intamplari care nu au existat cu adevarat iar atunci cand meritam mai mult si puteam sa obtin totul, inchideam ochii si incercam sa ma mint.
Este si timpul sa schimb atmosfera !

Dor de tine ..

Ma gandesc ca poate nu toti norii sunt atat de negri precum eu mi-i desenez in propria-mi imaginatie. Si poate ca cu timpul , o sa ma mai regasesc in aceste ganduri ce au pus stapanire pe mine, in aceste randuri pierdute, incarcate de sentimentele ce-mi joaca feste acum .
E varsta la care am nevoie de trairi frumoase, sa ma bucur de toate frumusetile varstei.
Sa-mi imbat fericirea intr-o sticla de vin rosu, sa ma regasesc in el, sa ma ascund in bratele sale, sa ma trezesc in fiecare dimineata cu un suras gingas, sa fiu rasfatata, iubita si respectata pt ceea ce sunt eu cu adevarat .
Gandurile mele sunt indragostite si toate duc la tine, respir parfumul tau si fiecare vis mi te aduce aproape, fiecare gest ma trimite la tine si ma usuc de dor. Zi dupa zi astept sa te intorci, sa ne bucuram iar si iar de clipele frumoase petrecute in doi, sa ma dezmierzi atunci cand ma aduci la pieptul tau . Sa ma joc in parul tau, doar sa te ating si sa simti fiori. Fiorii iubirii, fiorii dorintei, fiorii amintirilor ce ma incalzesc cand tu esti departe. Pleci si iei cu tine tot ce iubesc si vreau inapoi acele zile, caci viata mea nu-i nimic fara tine .
Acum simt nevoia sa te am aproape de inima mea, sa ma asculti, sa ma privesti si sa-mi spui " Esti frumoasa!", asa cum o faci mereu . Tu ma intregesti, tu ma faci sa ma simt frumoasa, sa ma simt iubita si inteleasa, sa ma simt femeie .Cand sunt cu tine sunt altcineva , mintea mea iti apartine, imi strabati neincetat gandurile, sufletul meu este al tau . Si stiu ca totul merita, stiu ca ai pus in joc totul pt mine, ai riscat totul pt noi . Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca: Mi-e dor si doare, Dor si doare ...
Dar eu vreau sa lupt cu tine impotriva tuturor !
  

Ascultă-ți inima . Și fă-mă fericită !

 "Dă-mi dimineţile,umple-mi nopţile. Alături de tine,să-mi treacă zilele ..Zile calde,senine,de dragoste..Doar alături de tine ating stelele !"<3

Sunt indragostita pana peste cap si resimt asta in fiecare particica a corpului meu, a sufletului si a gandurilor mele . Simt nevoia sa ii spun de un milion de ori " "Te Iubesc !", sa il am langa mine, sa ma stranga in brate si sa nu-mi mai dea drumul vreodata, sa ma protejeze, sa ma sprijine si sa ma iubeasca atat de sincer si frumos .. Sunt indragostita de sperantele mele, de visurile mele, de iubirea ideala la care aspir.

Am nevoie de caldura in momentele astea, sa ma simt protejata si iubita, dorita si in siguranta alaturi de tine. Am nevoie de tot ceea ce tu imi poti oferi si la schimb am promis sa ma daruiesc tie si sa nu te dezamagesc .

Sunt ca intr-un intr-un repaus si sunt rupta de tot ceea ce se intampla in jurul meu, sunt pierduta intr-o stare de indiferenta, de iubire si egoism si am decis sa raman cu noi, cu frumoasele clipe in care ne dezmierdam si ne aduc satisfactia sufleteasca de care avem nevoie impreuna. Am realizat foarte multe lucruri acum si am decis sa ma schimb , sa incerc sa devin o alta eu, pasionata de obiectivele mele care ma vor intregi si imi vor umple golurile de sine , sindromul de care sufar .

I need you to need me. 

                                                                                                         Ps : Te iubesc, iubiiiisor !

Frumoasa mea cu ochii verzi ..

Frumoasa mea cu ochii verzi
Ca doua mistice smaralde,
Te duci spre alte tari mai calde
Melancolia sa ti-o pierzi!

... Dar, daca vrei sa ma dezmierzi,
Mai fa o data sa ma scalde
Priviri din ochii tai ce verzi
Ca doua mistice smaralde!

Veni-vor multi sa-ti spuie-n versuri
Ca te iubesc, si cum, si cat;
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atat![2 iulie 2010].

Frumoase versuri ! Ma las purtata de aceste minunate versuri ce parca pt mine au fost scrise. A trecut mai mult de un an de cand am citit pt prima oara aceste randuri si trebuie sa spun ca permanent le am in minte "Frumoasa mea cu ochii verzi" . Amagitoare cuvinte ce-mi fac inima sa tresalte si-mi invalmasesc gandurile, minunate cuvinte ce-mi surad, ce-mi inspira atata senzualitate, romantism si daruire. Tind sa cred ca totul se leaga , insa trecutul e trecut, amintirile sunt dulci, cu gust de pere, tarate de prezente remuscari .

Dragostea e frumoasă .

Respectiv statusul meu de pe messenger m-a impins sa scriu urmatorul lucru si aici : Dragostea e frumoasă !

Si asta inseamna ca sunt fericita . Imi place sa zambesc, imi place sa rad, imi place sa traiesc , imi place sa dau grijile la o parte, sa urlu de fericire, sa-mi las emotiile sa faca ce vor din mine . Si mai frumos de atat este sa impartasesti asta cu cel de langa tine, sa stii ca ai cui sa ii spui noapte buna sau buna dimineata , sa stii ca intotdeauna cineva este dispus sa te asculte, sa-ti intinda o mana de ajutor, sa te stranga in brate sau sa te incurajeze, spunandu-ti ca totul va fi bine . Un lucru stiu sigur : am langa mine o persoana speciala, am o relatie in care am investit sentimente, incredere si devotament, iubire si sinceritate, iar toate astea mi-au adus o alta perspectiva . Fiecare relatie e frumoasa in felul sau si toate clipele, fie ele frumoase sau nu, ne aduc intr-un final pe marginea unei prapastii, la un pas de a cadea in propriile noastre mofturi .

Asadar , am reusit sa atrag in viata mea un barbat exceptional si ma bucur cat pot de mult de clipele frumoase pe care le traiesc alaturi de el, de razele de soare ce ni le daruim unul celuilalt. Uneori sunt convinsa ca am reusit sa imi rezolv cea mai mare parte a nesigurantei mele si sa ma integrez intro relatie de cuplu statornica si plina de iubire, dar ma aflu departe de adevar. Problema mea, inconstienta de altfel este ca ma desconsider si sunt intro continua cearta cu eul meu, nu reusesc nicidecum sa-mi stapanesc sentimentele si emotiile negative. Si astfel imi sabotez singura aceasta frumoasa relatie, reprimandu-mi emotiile profunde ale fricii si lipsei pretuirii de sine si prefacandu-ma ca totul este in regula .

Ceea ce incerc sa cladesc, o fac cu placere si ma implic cu fiecare particica in mine. Imi place sa traiesc clipa, dar nu o pot face fara sa ma gandesc la ziua de maine si ce s-ar putea intampla in consecinta. Golul meu interior ma ademeneste, ma indeamna sa distrug tot ceea ce am realizat, lasandu-ma prada negativismului meu . Datorita faptului ca emotiile mele apar extrem de rapid si de neasteptat, de multe ori sunt neatenta la ele si ma las distrasa de ceea ce fac sau de ceea ce se intampla in jurul meu, ignorandu-le . Iar alteori, conectarea cu propriile mele sentimente este neplacuta, iar atunci imi sugrum emotiile, rasfrangandu-le asupra celui de langa mine .

Who I am .

Well, numele meu e Andreea si am 17 ani . O adolescenta a carei existenta depinde de internet, de prieteni si de singuratate. Stiu, habar nu am cum se impaca toate astea, dar ideea e ca imi place sa fiu inconjurata de prieteni, imi place sa socializez, imi place sa ascult, sa povestesc , dar totodata am nevoile mele, am nevoie de liniste in fata calculatorului, cel mai potrivit si binevenit dimineata inainte de scoala, after school sau la miezul noptii .
Sunt o tipa normala, cel putin asta imi place sa cred. Sunt puternica, entuziasta ,inventiva si ambitioasa, imi place sa ma implic cu devotament, si imi plac de asemenea provocarile . Dar nici modestia nu-mi lipseste. Pot sa afirm ca sunt egoista, impulsiva, artagoasa, incapatanata peste masura, iar de multe ori, momentele de cumpana in care ma aflu ma sustrag din lumea mea, lasandu-ma lipsita de putere ..

Am decis sa-mi fac propriul meu blog in urma unei discutii cu cea mai buna prietena a mea, mai degreba un schimb de comentarii pe facebook. Vreau doar un loc al meu, vreau ca aici sa imi astern gandurile si sa dau frau liber tuturor ideilor mele nestrusnice, sa las impresii pe care sa le adulmec odata cu trecerea timpului .