Haos organizat.

Gustul dezamagirii, gustul amar al vorbelor dureroase, gustul sarat al unor lacrimi ce curg pe obraji. Ma doare sa privesc in urma mea si sa nu pot vedea ceea ce mi-am dorit. In ultimul timp m-am refugiat in alte activitati ce ma rup de realitatea in care sunt prinsa zi de zi, de neintelegerile la care iau parte involuntar. Si asta este doar o incercare a rabdarii mele, a bunavointei si compasiunii pe care incerc sa o ofer neconditionat, o tentativa de distrugere a psihicului, de ruinare de sine .
Acum, nu incerc nimic altceva decat sa ma regasesc pe mine insami, sa ma cunosc si sa-mi depasesc limitele astfel incat sa nu cad prada tuturor starilor care incearca sa puna stapanire pe mine in fiecare clipa. Sunt momente in care stau pe spate in pat si privesc indelung un perete portocaliu al camerei mele fara sa realizez la ce ma gandesc, fara sa-mi pot pune ordine in idei, caci in capul meu e un haos in care adorm si ma trezesc. Dezordinea din viata mea a creat o situatie din care simt ca nu mai am scapare, insa ratiunea infloreste noi moduri de a evada si luciditatea ma impinge de la spate sa depasesc totul, sa parasesc tot ceea ce mi-a adus amaraciune si regret pana acum .
 Am ajuns pe un alt prag, mi-am dat seama ca aici sunt la rascruce, trebuie sa decid singura cum vreau sa-mi vad viata de acum incolo si ce satisfactii pot avea de pe urma propriei mele persoane . Este de abia inceputul pentru mine si trebuie sa recunosc ca imi este greu sa ma lupt cu prezentul, sa-mi schimb vechile obisnuinte si sa ma rup de putina afectiune de care am avut parte. Incerc sa ma reculeg, vreau sa aleg tot ce-i mai bun pt mine insa am nevoie de timp sa imi da seama ca nu trebuie sa mai ridic de jos ceea ce am aruncat. Trebuie sa-mi gasesc puterea launtrica pt a-mi indruma sufletul sa faca alegerile potrivite.
Slabiciunile mele sunt atuurile altora. Dar ma voi ridica si asta va marca marea schimbare pe care am initiat-o ! Dar pana atunci nu voi strica ceea ce am deja, dorindu-mi ceea ce nu am .